duminică, 16 ianuarie 2011

Luni nici iarba nu creste.

Publicat de TzuckyChu la 12:58 2 comentarii

Incep prin a spune cat de mult pot sa urasc zilele de luni.
Luni e ziua in care trezitul de dimineata mi se pare mai groaznic decat in restul zilelor; e ziua in care mi se pare ca orele se deruleaza cu incetinitorul; e ziua in care nu am chef de nimic; e ziua cand sunt ascultata si nu m-am pregatit(profesorii ar trebui sa inteleaga ca in weekend nimeni nu invata); e oficial cea mai trista zi din saptamana.
Si parca acum, in ultimul an de liceu, zilele de luni incep sa se redimensioneze, sa ma loveasca mai rau decat pana acum. Pe langa lipsa mea clasica de chef pentru a invata, ziua de luni are menirea de a condimenta din plin lenea mea, astfel la finele zilei imi plang de mila pentru ca realizez ca n-am invatat nimic si ca in aprox 5-6 luni ma asteapta un examen frumusel(a nu se comenta cu privire la integritatea examenului de bacalaureat).
Anyway, trebuie sa ma mobilizez, asa nu se mai poate. Trebuie sa incetez sa mai dau vina pe ziua saptamanii si sa fac ceva cu scoala asta. Am multe de aprofundat, de invatat, de exersat, dar chef? Chef-zero.
Mi-as dori sa am posibilitatea sa calatoresc in viitor, sa ma teleportez in luna iulie a anului curent, sa am bac-ul luat, sa fiu inscrisa la facultate, sa profit din plin de vara, fara nicio grija...DAR, se pare ca nu se poate, raman doar cu visul.
Asta e, voi reusi eu ca gasesc o cale de supravietuire; as avea nevoie de un ajutor divin maine la mate. Serios! Nu stiu cum o sa reusesc sa scap neascultata, de fapt, nu voi reusi. Sper doar sa aiba mila, am nevoie de o nota bunicica, dar cum pot cere asta, cand abia daca mi-am recapitulat formulele. Recunosc, sunt o cauza pierduta, buna doar sa-mi plang de mila.
Cer doar sa mi se tina pumnii, desi inteleg ca e in zadar. :))
Aveam nevoie sa imi impartasesc grijile momentului, acum ma simt mai bine, cu toate ca n-ar trebui.

Pe curand!

marți, 11 ianuarie 2011

2011+ceva din trecut si din viitor

Publicat de TzuckyChu la 07:43 0 comentarii

In ultima vreme, am neglijat blog-ul, am avut alte preocupari, procupari frumoase, preocupari interesante, minunate. In orice caz, nu vreau sa imi gasesc scuze, nu am scris pentru ca nu am simtit nevoia, e adevarat, si nici inspiratie nu am avut.
Ideea e ca anul 2011 m-a gasit indragostita si extrem de fericita. Cam atat despre noul an in acest post, voi scrie la momentul oportun un post intreg despre gandurile si ideile mele, astea noi.
Am inceput cu pregatirea serioasa pentru BAC, si cautand prin caiete vechi, lectii si ce am nevoie pentru recapitulare, am gasit o compunerea veche de-a mea, e wanna be SF, e funny cum scriam atunci, dar am zis ca in lipsa de idei, e ok sa postez acest text. Asa ca, nu mai zic nimic, ma apuc sa transcriu:

"In dimineata aceea, la orele 45 si 24 de minute si 3 secunde(conform constelatiei Coma Berenices) MIRACLE 22785 era apt si gata de pus in functie. Dr. Almasus l-a supravegheat inca de cand era un simplu calcul asezat pe o foaie de hartie.
Dupa multe ore de la activarea subiectului si dupa multe incercari de abilitare a acestuia:
-Lasati-ma singur cu el, spuse autoritar dr. Almasus.
Toti cei aflati in incaperea aceea mare, de un alb orbitor se facura nevazuti, in urma lor ramanand doar creatorul si creatia.
Miracle, isi ridica brusc capul, il privi pe doctor in ochi; dupa cateva clipe de tacere, doctorul dori sa vorbeasca:
-Sti...
-Da, stiu...Stiu cine esti, stiu cine sunt cei care au plecat, stiu sa fac calcule matematice imposibil de rezolvat de computere, cunosc atatea despre lumea aceasta, despre Univers. Un singur lucru nu stiu: CINE SUNT EU?
-Esti Miracle 22785, reprezinti cea mai noua inventie a momentului, tu vei face o lume mai bina.
Tacerea se asternu din nou in incapere. Niciun muschi nu i se clinti pe fata, insa o lacrima calda ii cadea pe obrazu-i rece. Doctorul reactiona spontan:
-Nu se poate...Plangi...Tu nu ai voie sa plangi! Tu ai fost programat sa faci lucruri marete, nu sa te cramponezi in fata unor lucruri atat de banale precum plansul.
-Teoretic eu sunt o masinarie, se pare ca practic sunt o masinarie umanizata mai mult decat ar fi trebuit.
-Tu nu sti nimic! Esti doar o masinarie care raspunde la niste ordine nimic mai mult, eu te-am creat.
-Se pare ca toata informatia pe care ai reusit sa o introduci in creierul meu a lucrat in defavoarea ta. Eu pot decide, pot alege, stiu care sunt limitele dar mai presus de toate stiu ca omenirea este departe de evolutie. Procesul prin care voi incercati sa evoluati este prea lipsit de etica, prea lipsit de ceea ce numiti drepturile omului.Pentru ca eu vreau sa ma consider om, fiinta umana!
-A fost o greseala producerea ta, trebuie sa te dezactivam!
La auzul acestor cuvinte Miracle a parasit incaperea fulgerator, si-a facut pierduta urma gratie calitatilor sale excelente. Zbura in noaptea deasa si in cateva secunde ajunsese la periferia orasului. Gandurile-i curgeau precum Ocunoptiu. In sufletul lui era o incalceala de sentimente care mai de care mai haotice. Era confuz, trist...Traia intr-un paradox nemaiintalnit-intelegea totul despre omenire si lumea nu-l intelegea...Era constient ca ar trebui sa traiasca toata viata pe fuga, asa ca ia o decizie grea.
In timp ce isi programa autodistrugerea striga cu durere spre luna amara:"Ceea ce fac eu acum, fac si ei, oamenii, se autodistrug...adevarat, e un proces mult mai lent; se vor mai evoluati, mai puternici, dar prin asemenea procese de evoluare, reusesc sa devina zi de zi cat mai putin umani."

P.S. A se tine cont ca eram mai prunc pe vremea scrierii acestei compuneri. :))
 

TzuckyChu on board Copyright © 2012 Design by Antonia Sundrani Vinte e poucos