miercuri, 10 aprilie 2013

Postarea de la miezul noptii.

Publicat de TzuckyChu la 16:13 0 comentarii

  Mi-am tot promis că nu o să abordez următorul subiect, dar se pare că sunt nevoită să îmi încalc încă o promisiune.

                   Scrisoare deschisă pentru toate puștoaicele ”cool„
Observ, cu părere de rău, că majoritate dintre voi(12-17 ani) sunteți tot mai penibile. Nu voi lăsa aceasta afirmație suspendată,o să și explic de ce.
1.       Nu e moral sau normal sau cum vrei tu,  ca la 13-14 ani sa-ți faci poze dezbrăcată, in baie, in bucătărie , pe wc sau in orice alt loc la care te poți gândi. Dacă la vârsta asta faci asemenea lucruri, nu vreau să mă gândesc ce o să faci la 20.
2.       Nu e frumos și nici cool  să înjuri ca un birjar, să işci scandaluri, bătăi, certuri sau alte asemenea. Nu uita, reprezinți sexul frumos, ca fată ar trebui să fi blândă, calmă, grațioasă. Dacă tu nu te respecți adoptând un asemenea comportament, chiar ai pretenția să te respecte alții?
3.         Singurele vicii pe care ar trebui să le ai la vârsta ta ar fi cititul, uitatul la televizor, maxim facebook-ul. Dar bineînţeles, dacă nu fumezi, nu te droghezi sau dacă nu bei ești plictisitoare, tocilară, ciudată. Iar dacă nu faci public faptul că fumezi, o faci degeaba. Dacă ai impresia că o țigara te face mai interesantă, e clar că ești o fetiță  nesigură, complexată și dornică de atenție. Aaa, poți să stai liniștită nu ești specială, reprezinți, din păcate, un stereotip.
4.       Să nu vă uit pe cele care aveți relaţii serioase și/sau sexuale de la 12-13 ani. Înţeleg, la 12 ani poți avea simpatii, dar de aici până la a avea o relație serioasă e cale lungă. Cred că dacă eu la 12 ani, aș fi pomenit doar cuvântul ”iubit”, aș fi fost luată la interogatoriu.

5.       Mă distrează și cele care vor să epateze cu orice preț: fie printr-o fustă mult prea scurtă, fie printr-un machiaj mult prea strident, fie prin manifestări. Probabil că în mintea voastră, încă necoaptă, păreți interesante, însă în realitate sunteți patetice.

6.       Accept faptul că între fete nu va fi niciodată liniște și armonie, fetele sunt rele si cârcotașe. Însă asist la un nou val de răutate, posibil prin intermediul facebook-ului - cu ceva timp in urma facebook-ul s-a umplut de pagini precum: ”Bârfitoarea Jimboliei”, ”Adevărata bârfitoare a Jimboliei” s.a. Cat de bolnav/ă trebuie să fi pentru a face așa ceva? Uneori refuz sa cred, ca trăiesc într-o asemenea epoca.

7.       Mai sunteți unele care postați diferite stări si fotografii porno, probabil pentru a vă stabili cat mai clar statutul de..................... și aici vă las pe voi să completați.

Ar mai încăpea multe subpuncte în aceasta ”scrisoare”, dar cred că m-am făcut înțeleasă, asta pentru cele care au ochi să citească, cap să înțeleagă și dorință să se schimbe. Stați liniștite, nu mi-am pierdut timpul scriind cele de mai sus în speranța că voi schimba pe cineva, am scris pentru că mi-a ajuns să vad atâtea fără să am ocazia să îmi exprim punctul de vedere.
De asemenea, înțeleg că mai potrivită ar fi fost o scrisoare deschisă către părinții acestor odrasle, dar în ce calitate să scriu o asemenea scrisoare?

Până data viitoare!





luni, 13 februarie 2012

Iubire ca-n filme!

Publicat de TzuckyChu la 13:01 1 comentarii
Eu, m-am nascut ca sa te iubesc!
  Inca de cand eram mica mi-am imaginat cum va arata barbatul cu care imi voi cladi o viata,cum va arata nunta, rochia de mireasa, casa in care vom locui, copiii. Dar, pe masura ce am cunoscut cupluri diverse, baieti ce nu stiau ce vor, barbati imaturi, etc. vraja dispare si m-a facut sa ajung la concluzia: ca niciodata nu il voi cunoaste pe acel barbat imaginat inca din copilarie, pe Fat-Frumos cum s-ar zice, pe acel gentleman perfect cu un suflet nobil.
  Si atunci cand credeam ca Fat-Frumos e un iresponsabil, ei bine soarta, destinul sau mai bine zis, Dumnezeu, mi l-a scos in cale, pe El, pe Radu. Si ca lucrurile sa fie perfecte, Dumnezeu a avut grija ca sentimente noastre sa corespunda, ca noi sa rezonam.
   Trebuie sa recunosc ca eu niciodata nu am fost o tipa prea romantica, din contra, nu am crezut niciodata in dragoste la prima vedere, in relatie la distanta(chiar daca ptr scurt timp), nu sunt si nu am fost vreodata prea siropoasa si cel mai important nu stiam sa iubesc, nu stiam sa ma dedic unui baiat. Dar toate acestea s-au schimbat cand un baiat, in speta Radu, m-a invatat sa iubesc...sa iubesc din toata inima si cu toata pasiunea, sa am curajul sa imi arat sentimentele, sa ies din carapacea mea, sa las atitudinea de "pe mine Cupidon nu ma va atinge" deoparte, sa invat sa las de la mine(aici mai am multe de invatat). Ei bine, iubirea trebuie sa insemne, dincolo de toate, transformarea a doi indivizi in una si aceasi persoana.
    Stiu ca acest post se intampla sa coincida cu sarbatoarea de Valentine's, dar nu avea neaparat directia asta, simteam nevoie sa scriu despre cat de norocoasa sunt sa am un barbat atat de minunat precum Radu in viata mea. Ma intreb de multe ori ce bine oi fi facut in lume de l-am capatat pe el, el care stie sa ma asculte, sa ma suporte, sa ma rasfete, sa ma linisteasca, sa ma protejeze, sa fie rabdator cand o iau razna si mai presus de toate sa ma iubeasca nespus. Ce-ti poti dori mai mult cand sti ca ai un iubit care ar face orice pentru tine?
   Sunt binecuvantata, cu o familie extraordinara, cu niste prieteni minunati pe care pot sa ma basez si cu EL. Multumesc, Doamne! NU pot cere mai mult...e tot ce conteaza.







duminică, 5 februarie 2012

Postarea de la miezu` noptii

Publicat de TzuckyChu la 14:31 0 comentarii
Nu stiu daca gandesc bine sau rau, dar am ajuns la concluzia ca omul nu e constant cu sine insusi. Cred ca un om, ar fi tratat altfel chiar daca ar deborda de meschinarie, infatuare, penibilitate pentru ca ar fi tratat pentru ceea ce admite ca este fara sa isi puna nicio o perdea,nicio masca, ar fi EL. 

Problema principala, este ca atunci cand un om se pretinde a fi ceea ce nu este, in momentul in care isi va scoate "masca" va cadea intr-o dizgratie, isi va pierde credibilitatea si totodata o parte din relatiile sociale.
E foarte important ca in "cartea ta de vizita" sa nu scrie ca esti consultant in afaceri, cand tu esti un simplu vanzator. Si nu pentru ca ar fi un lucru rau  a fi vanzator, ci pentru a nu crea o aparenta ce nu are nimic de a face cu realitatea.
Trebuie sa incercam sa ne preocupe si acest aspect al vietii noastre pentru ca atunci cand masca se scoate...tu cine esti?

miercuri, 21 septembrie 2011

Polyvore.com I create.

Publicat de TzuckyChu la 04:23 0 comentarii
Ma joc destul de des pe polyvore.com Iata ce iasa adesea :P
Serena(GG) inspired look.



joi, 12 mai 2011

Vorba de duh.

Publicat de TzuckyChu la 13:08 0 comentarii
"

So, don’t be afraid to make mistakes, stumble and fall, because most of the time, the greatest rewards come from doing the things that scare you the most. Maybe, you’ll get everything you wish for, maybe you’ll get more than you could have ever imagined. Who knows where life will take you-the road is long and in the end the journey is the destination."

joi, 17 martie 2011

Inca un post.

Publicat de TzuckyChu la 13:53 0 comentarii

Ok, acest post nu vreau sa mai fie despre mine. Sau…poate doar putin. Sau mai bine nu. Sau totusi…

Incep prin a recunoaste cu sinceritate faptul ca sunt rea. Ce vreau sa spun prin “rea”? Ei bine, sunt adesea neprietenoasa, ostila si clevetitoare. De ce? As fi tentata sa spun “pentru ca asa sunt fetele”, dar stiu prea bine ca toate aceasta carcoteala, rautate e parte din caracterul meu, neavand nimic de a face cu faptul ca e o regula generala a fetelor. Pana nu demult asa credeam, dar am descoperit ca se poate sa fi altfel. Recent am stat la povesti cu o cunostinta de a mea, o fata foarte frumoasa si de treaba. Printre altele, la un anumit punct al discutiei, mi-a marturisit ca inca de mica ea s-a obisnuit sa nu ia in deradere nicicand o persoana cu defecte fizice evidente, altfel spus nu judeca pe nimeni dupa aparete.

Am stat si am cugetat indelung asupra intregii discutii cu prietena mea. Ceea ce mi-a marturisit ea nu era nimic nou pentru mine, dar gandul ca exista persoane atat de calde, intelegatoare, bune m-a facut sa realizez cat sunt de rea si de carcotasa.

Mi-am dat seama ca am intrat intr-un cerc vicios; nu dau sansa persoanelor din jurul meu sa ma cunoasca si cu atat mai putin nu doresc sa ii cunosc; si mai mult decat atat ii judec fara echivoc. In permanenta eu am ceva de comentat(“uite cum e imbracata aia”, “vai, dar s-a uitat in oglinda”, “mediocritatea e putin deasupra ei/lui” si lista poate continua-specific ca replicile acestea sunt blande, caci in momentul in care comentez imaginatia si cuvintele ce-mi ies pe gura sunt pline de venin). Mi-e rusine. Sincer.

Asa ca, de la o vreme(de aprox. 2 saptamani) ma chinui sa ma schimb, iar cum in situatii de genu’ aceasta nu te poti schimba peste noapte, e o adevarata incercare pentru mine. Dar nu se poate altfel, trebuie sa ma schimb!

Poate multora dintre voi nu vi se pare ceva atat de grav, dar daca stati putin sa va ganditi cat de mult gresim atunci cand ii judecam pe cei din jur, judecata care nici nu ar trebui sa existe. Sunt atat de multe lucururi frumoase pe care le putem face si cu toate astea ne ratacim spiritul prin astfel de acte degradante din punct de vedere moral.

Conform principiului:” Primul pas spre vindecare e recunoasterea.” , eu recunosc ca sunt una dintre cele mai clevetitoare persoane pe care le cunosc, si imi pare rau. Nu vreau sa-mi pun cenusa in cap, dar scriu aici pentru ca scriind ma eliberez de tensiunii si pentru ca peste vreme, as vrea sa recitesc aceste randuri si sa-mi aduc aminte cat de imatura am fost la un anumit punct din viata mea. Vorba cantecului “Vrem sa fim maturi, s-o ardem la 4 ace/Ca ne place”…eu am renuntat de mult la ideea de a fi matura, voi fi…candva, cand voi avea mai multa experienta de viata. Deocamdata sunt o novice in cursa asta nebuna numita viata.

Cam atat. Si cand te gandesti ca am pornit de la ideea ca acest post nu va fi despre mine, dar nu ma mira, asta e un alt defect de al meu-egocentrismul. Dar despre asta in alt post despre…mine. J

miercuri, 2 martie 2011

Am nevoie de…

Publicat de TzuckyChu la 09:22 1 comentarii


In ultima vreme ufletul meu a trecut prin stari emotionale profunde, nemaipomenite, de vis. Si tocmai de aceea acum sunt cam data peste cap. Am nevoie de atatea lucruri si de anumite perosoane care sa imi fie alaturi. Lucrurile ca lucrurile, persoanele dragi mie imi sunt in mare parte aproape, dar una dintre cele mai speciale persoane, e atat de departe de mine. Si da, stiu ca nu pentru multa vreme dar totusi, acum ca m-am obisnuit cu prezenta lui, cu el, mi-a fost atat de greu sa il vad plecand, de fapt greu imi e acum, cand casa e pustie fara el.

Toata treaba asta cu iubirea nu e deloc usoara, cand am vrut eu sa ma mint ca va fi si ca eu nu voi fi capabila sa iubesc cu adevarat un baiat, ei bine, toate acele ganduri mi se par mai mult decat amuzante, zic asta din postura unei fete indragostite, caci asta sunt. Cel mai mult ma bucura faptul ca m-am indragostit de persoana potrivita si ca sentimentele sunt reciproce. Nu vreau sa va plictisesc cu iubirea, e poate pentru multi un subiect mult prea siropos pentru a fi dezbatut(si eu gandeam asa intr-o perioada, dupa cum spuneam).

Oricum, idea e urmatoare: mi se ingrozitor faptul ca nu am niciun chef de a invata,niciun spor, nicio tragere de inima, Si toate acestea nu se datoreaza starii mele emotionale, de cand am realizat ca sunt in clasa a XII-a si ca ma asteapta bacalaureatul sunt tot lenesa, lenesa, Lenesa!

Caut tot felul de aspect care sa ma motiveze, le gasesc si cu toate acestea nu gasesc pic de voita pentru a invata. Prefer sa petrec timpul intr-un mod neproductiv fie pe facebook sau uitandu-ma la vreun serial sau pur si simplu nefacand nimic. Realizez ca toate acestea nu ma ajuta la nimic si ca la Bac nu imi va cere nimeni sa explic structura facebook-ului si cu ce sa mananca el sau un scurt synopsis despre House M.D., dar nimic nu reuseste sa imi dea un imbold. Nici macar faptul ca a mai ramas atat de putin pana la examene si ca am atata materie de recapitulat, invatat si aprofundat.(la fizica am destul de mult de invatat-formule and stuff; la mate pe langa faptul ca e o materie atat de abstracta si grea am enorm de recapitulate si exersat, iar pe langa toate astea imi si displace la maxim; iar la romana imi fac cele mai putine griji, cu toate ca si acolo am mult de recapitulat, dar imi place mai mult).

Anyway, am nevoie de o medie mare la Bac, altfel nu mi-as face atatea griji…Dar la drept se intra cu media mare si chiar vreau sa intru la fara plata. God help me.

In ordinea numerelor de pe tricoul, am nevoie:

  1. De vointa.
  2. De ceva care sa-mi aline dorul.
  3. De sanatate.
  4. Ca timpul sa treaca repede.
  5. De liniste interiora.
  6. Sa fiu mai constincioasa.
  7. Sa fiu mai calma.
  8. De un program extreme de bine pus la punct.
  9. Sa respect acel program
  10. Am nevoie de toate acestea si de mult mai multe.

Una peste alta, spre sa reusesc sa gasesc un echilibru emotional, professional in viata mea pentru ca toate lucrurile sa mearga bine.

duminică, 16 ianuarie 2011

Luni nici iarba nu creste.

Publicat de TzuckyChu la 12:58 2 comentarii

Incep prin a spune cat de mult pot sa urasc zilele de luni.
Luni e ziua in care trezitul de dimineata mi se pare mai groaznic decat in restul zilelor; e ziua in care mi se pare ca orele se deruleaza cu incetinitorul; e ziua in care nu am chef de nimic; e ziua cand sunt ascultata si nu m-am pregatit(profesorii ar trebui sa inteleaga ca in weekend nimeni nu invata); e oficial cea mai trista zi din saptamana.
Si parca acum, in ultimul an de liceu, zilele de luni incep sa se redimensioneze, sa ma loveasca mai rau decat pana acum. Pe langa lipsa mea clasica de chef pentru a invata, ziua de luni are menirea de a condimenta din plin lenea mea, astfel la finele zilei imi plang de mila pentru ca realizez ca n-am invatat nimic si ca in aprox 5-6 luni ma asteapta un examen frumusel(a nu se comenta cu privire la integritatea examenului de bacalaureat).
Anyway, trebuie sa ma mobilizez, asa nu se mai poate. Trebuie sa incetez sa mai dau vina pe ziua saptamanii si sa fac ceva cu scoala asta. Am multe de aprofundat, de invatat, de exersat, dar chef? Chef-zero.
Mi-as dori sa am posibilitatea sa calatoresc in viitor, sa ma teleportez in luna iulie a anului curent, sa am bac-ul luat, sa fiu inscrisa la facultate, sa profit din plin de vara, fara nicio grija...DAR, se pare ca nu se poate, raman doar cu visul.
Asta e, voi reusi eu ca gasesc o cale de supravietuire; as avea nevoie de un ajutor divin maine la mate. Serios! Nu stiu cum o sa reusesc sa scap neascultata, de fapt, nu voi reusi. Sper doar sa aiba mila, am nevoie de o nota bunicica, dar cum pot cere asta, cand abia daca mi-am recapitulat formulele. Recunosc, sunt o cauza pierduta, buna doar sa-mi plang de mila.
Cer doar sa mi se tina pumnii, desi inteleg ca e in zadar. :))
Aveam nevoie sa imi impartasesc grijile momentului, acum ma simt mai bine, cu toate ca n-ar trebui.

Pe curand!

marți, 11 ianuarie 2011

2011+ceva din trecut si din viitor

Publicat de TzuckyChu la 07:43 0 comentarii

In ultima vreme, am neglijat blog-ul, am avut alte preocupari, procupari frumoase, preocupari interesante, minunate. In orice caz, nu vreau sa imi gasesc scuze, nu am scris pentru ca nu am simtit nevoia, e adevarat, si nici inspiratie nu am avut.
Ideea e ca anul 2011 m-a gasit indragostita si extrem de fericita. Cam atat despre noul an in acest post, voi scrie la momentul oportun un post intreg despre gandurile si ideile mele, astea noi.
Am inceput cu pregatirea serioasa pentru BAC, si cautand prin caiete vechi, lectii si ce am nevoie pentru recapitulare, am gasit o compunerea veche de-a mea, e wanna be SF, e funny cum scriam atunci, dar am zis ca in lipsa de idei, e ok sa postez acest text. Asa ca, nu mai zic nimic, ma apuc sa transcriu:

"In dimineata aceea, la orele 45 si 24 de minute si 3 secunde(conform constelatiei Coma Berenices) MIRACLE 22785 era apt si gata de pus in functie. Dr. Almasus l-a supravegheat inca de cand era un simplu calcul asezat pe o foaie de hartie.
Dupa multe ore de la activarea subiectului si dupa multe incercari de abilitare a acestuia:
-Lasati-ma singur cu el, spuse autoritar dr. Almasus.
Toti cei aflati in incaperea aceea mare, de un alb orbitor se facura nevazuti, in urma lor ramanand doar creatorul si creatia.
Miracle, isi ridica brusc capul, il privi pe doctor in ochi; dupa cateva clipe de tacere, doctorul dori sa vorbeasca:
-Sti...
-Da, stiu...Stiu cine esti, stiu cine sunt cei care au plecat, stiu sa fac calcule matematice imposibil de rezolvat de computere, cunosc atatea despre lumea aceasta, despre Univers. Un singur lucru nu stiu: CINE SUNT EU?
-Esti Miracle 22785, reprezinti cea mai noua inventie a momentului, tu vei face o lume mai bina.
Tacerea se asternu din nou in incapere. Niciun muschi nu i se clinti pe fata, insa o lacrima calda ii cadea pe obrazu-i rece. Doctorul reactiona spontan:
-Nu se poate...Plangi...Tu nu ai voie sa plangi! Tu ai fost programat sa faci lucruri marete, nu sa te cramponezi in fata unor lucruri atat de banale precum plansul.
-Teoretic eu sunt o masinarie, se pare ca practic sunt o masinarie umanizata mai mult decat ar fi trebuit.
-Tu nu sti nimic! Esti doar o masinarie care raspunde la niste ordine nimic mai mult, eu te-am creat.
-Se pare ca toata informatia pe care ai reusit sa o introduci in creierul meu a lucrat in defavoarea ta. Eu pot decide, pot alege, stiu care sunt limitele dar mai presus de toate stiu ca omenirea este departe de evolutie. Procesul prin care voi incercati sa evoluati este prea lipsit de etica, prea lipsit de ceea ce numiti drepturile omului.Pentru ca eu vreau sa ma consider om, fiinta umana!
-A fost o greseala producerea ta, trebuie sa te dezactivam!
La auzul acestor cuvinte Miracle a parasit incaperea fulgerator, si-a facut pierduta urma gratie calitatilor sale excelente. Zbura in noaptea deasa si in cateva secunde ajunsese la periferia orasului. Gandurile-i curgeau precum Ocunoptiu. In sufletul lui era o incalceala de sentimente care mai de care mai haotice. Era confuz, trist...Traia intr-un paradox nemaiintalnit-intelegea totul despre omenire si lumea nu-l intelegea...Era constient ca ar trebui sa traiasca toata viata pe fuga, asa ca ia o decizie grea.
In timp ce isi programa autodistrugerea striga cu durere spre luna amara:"Ceea ce fac eu acum, fac si ei, oamenii, se autodistrug...adevarat, e un proces mult mai lent; se vor mai evoluati, mai puternici, dar prin asemenea procese de evoluare, reusesc sa devina zi de zi cat mai putin umani."

P.S. A se tine cont ca eram mai prunc pe vremea scrierii acestei compuneri. :))

miercuri, 20 octombrie 2010

Thought.

Publicat de TzuckyChu la 13:51 1 comentarii


"Marea intrebare, la care nu stiu sa raspund, in ciuda a treizeci de ani de studiu despre femei, este urmatoarea: ce vrea, de fapt, o femeie?" – Sigmund Freud
Avea oare Sigmund Freud o problema, sau totusi femeile au o problema majora?
Nu sunt sigura de raspunsul intrebarii lui Sigmund, ceea ce ma face sa dau un raspuns bizar intrebarii mele, si anume-femeile au o problema, care tine de imposibilitatea de a nu se implica!
DAR, vreau sa adaug un lucru: "Ce vrea, de fapt, un barbat?" Ei bine, daca raspunsul la aceasta intrebare este mai simplu, se datoreaza faptului ca barbatii refuza sa-si consume energiile in activitati, idei, ganduri care necesita o oarecare preocupare. De fapt nu sunt sigura ca refuza, ci pur si simplu asa sunt programati sa gandeasca. Spre deosebire de femei, sunt pragmatici, culeg pe de o parte lauri, nu se adancesc in probleme, sunt greu impresionabili, dar totusi, nu au aceleasi satisfactii pe care le obtin femeile din implicarea aceasta eterna in tot soiul de probleme si activitatii.
Cu toate ca femeia va fi mereu criticata pentru aceasta natura a ei de a despica firul in patru, de a se arata mereu preocupata, de a avea intotdeauna o dilema, sunt convinsa ca toate acestea nu doar ne difera de barbati, ci ne dau un farmec aparte. Lucrurile simple nu creaza atractie; e modalitatea noastra de a ne exprima, modalitate care, desi nu se recunoaste, place barbatului.
Aceastea fiind zise, se prea poate sa scriu lucruri gresite, dar nu asta e esenta; incerc doar sa-mi demonstrez punctul de vedere, si anume-imi place sa-mi exprim ideile, mai ales cand aceste idei sunt generatoare de polemici in galeria barbatilor, si nu numai. De ce? Pentru ca intr-o zi voi deveni cu adevarat o femeie, si asta fac femeile, gandesc si se consuma. PUNCT!
 

TzuckyChu on board Copyright © 2012 Design by Antonia Sundrani Vinte e poucos