joi, 17 martie 2011

Inca un post.

Publicat de TzuckyChu la 13:53 0 comentarii

Ok, acest post nu vreau sa mai fie despre mine. Sau…poate doar putin. Sau mai bine nu. Sau totusi…

Incep prin a recunoaste cu sinceritate faptul ca sunt rea. Ce vreau sa spun prin “rea”? Ei bine, sunt adesea neprietenoasa, ostila si clevetitoare. De ce? As fi tentata sa spun “pentru ca asa sunt fetele”, dar stiu prea bine ca toate aceasta carcoteala, rautate e parte din caracterul meu, neavand nimic de a face cu faptul ca e o regula generala a fetelor. Pana nu demult asa credeam, dar am descoperit ca se poate sa fi altfel. Recent am stat la povesti cu o cunostinta de a mea, o fata foarte frumoasa si de treaba. Printre altele, la un anumit punct al discutiei, mi-a marturisit ca inca de mica ea s-a obisnuit sa nu ia in deradere nicicand o persoana cu defecte fizice evidente, altfel spus nu judeca pe nimeni dupa aparete.

Am stat si am cugetat indelung asupra intregii discutii cu prietena mea. Ceea ce mi-a marturisit ea nu era nimic nou pentru mine, dar gandul ca exista persoane atat de calde, intelegatoare, bune m-a facut sa realizez cat sunt de rea si de carcotasa.

Mi-am dat seama ca am intrat intr-un cerc vicios; nu dau sansa persoanelor din jurul meu sa ma cunoasca si cu atat mai putin nu doresc sa ii cunosc; si mai mult decat atat ii judec fara echivoc. In permanenta eu am ceva de comentat(“uite cum e imbracata aia”, “vai, dar s-a uitat in oglinda”, “mediocritatea e putin deasupra ei/lui” si lista poate continua-specific ca replicile acestea sunt blande, caci in momentul in care comentez imaginatia si cuvintele ce-mi ies pe gura sunt pline de venin). Mi-e rusine. Sincer.

Asa ca, de la o vreme(de aprox. 2 saptamani) ma chinui sa ma schimb, iar cum in situatii de genu’ aceasta nu te poti schimba peste noapte, e o adevarata incercare pentru mine. Dar nu se poate altfel, trebuie sa ma schimb!

Poate multora dintre voi nu vi se pare ceva atat de grav, dar daca stati putin sa va ganditi cat de mult gresim atunci cand ii judecam pe cei din jur, judecata care nici nu ar trebui sa existe. Sunt atat de multe lucururi frumoase pe care le putem face si cu toate astea ne ratacim spiritul prin astfel de acte degradante din punct de vedere moral.

Conform principiului:” Primul pas spre vindecare e recunoasterea.” , eu recunosc ca sunt una dintre cele mai clevetitoare persoane pe care le cunosc, si imi pare rau. Nu vreau sa-mi pun cenusa in cap, dar scriu aici pentru ca scriind ma eliberez de tensiunii si pentru ca peste vreme, as vrea sa recitesc aceste randuri si sa-mi aduc aminte cat de imatura am fost la un anumit punct din viata mea. Vorba cantecului “Vrem sa fim maturi, s-o ardem la 4 ace/Ca ne place”…eu am renuntat de mult la ideea de a fi matura, voi fi…candva, cand voi avea mai multa experienta de viata. Deocamdata sunt o novice in cursa asta nebuna numita viata.

Cam atat. Si cand te gandesti ca am pornit de la ideea ca acest post nu va fi despre mine, dar nu ma mira, asta e un alt defect de al meu-egocentrismul. Dar despre asta in alt post despre…mine. J

miercuri, 2 martie 2011

Am nevoie de…

Publicat de TzuckyChu la 09:22 1 comentarii


In ultima vreme ufletul meu a trecut prin stari emotionale profunde, nemaipomenite, de vis. Si tocmai de aceea acum sunt cam data peste cap. Am nevoie de atatea lucruri si de anumite perosoane care sa imi fie alaturi. Lucrurile ca lucrurile, persoanele dragi mie imi sunt in mare parte aproape, dar una dintre cele mai speciale persoane, e atat de departe de mine. Si da, stiu ca nu pentru multa vreme dar totusi, acum ca m-am obisnuit cu prezenta lui, cu el, mi-a fost atat de greu sa il vad plecand, de fapt greu imi e acum, cand casa e pustie fara el.

Toata treaba asta cu iubirea nu e deloc usoara, cand am vrut eu sa ma mint ca va fi si ca eu nu voi fi capabila sa iubesc cu adevarat un baiat, ei bine, toate acele ganduri mi se par mai mult decat amuzante, zic asta din postura unei fete indragostite, caci asta sunt. Cel mai mult ma bucura faptul ca m-am indragostit de persoana potrivita si ca sentimentele sunt reciproce. Nu vreau sa va plictisesc cu iubirea, e poate pentru multi un subiect mult prea siropos pentru a fi dezbatut(si eu gandeam asa intr-o perioada, dupa cum spuneam).

Oricum, idea e urmatoare: mi se ingrozitor faptul ca nu am niciun chef de a invata,niciun spor, nicio tragere de inima, Si toate acestea nu se datoreaza starii mele emotionale, de cand am realizat ca sunt in clasa a XII-a si ca ma asteapta bacalaureatul sunt tot lenesa, lenesa, Lenesa!

Caut tot felul de aspect care sa ma motiveze, le gasesc si cu toate acestea nu gasesc pic de voita pentru a invata. Prefer sa petrec timpul intr-un mod neproductiv fie pe facebook sau uitandu-ma la vreun serial sau pur si simplu nefacand nimic. Realizez ca toate acestea nu ma ajuta la nimic si ca la Bac nu imi va cere nimeni sa explic structura facebook-ului si cu ce sa mananca el sau un scurt synopsis despre House M.D., dar nimic nu reuseste sa imi dea un imbold. Nici macar faptul ca a mai ramas atat de putin pana la examene si ca am atata materie de recapitulat, invatat si aprofundat.(la fizica am destul de mult de invatat-formule and stuff; la mate pe langa faptul ca e o materie atat de abstracta si grea am enorm de recapitulate si exersat, iar pe langa toate astea imi si displace la maxim; iar la romana imi fac cele mai putine griji, cu toate ca si acolo am mult de recapitulat, dar imi place mai mult).

Anyway, am nevoie de o medie mare la Bac, altfel nu mi-as face atatea griji…Dar la drept se intra cu media mare si chiar vreau sa intru la fara plata. God help me.

In ordinea numerelor de pe tricoul, am nevoie:

  1. De vointa.
  2. De ceva care sa-mi aline dorul.
  3. De sanatate.
  4. Ca timpul sa treaca repede.
  5. De liniste interiora.
  6. Sa fiu mai constincioasa.
  7. Sa fiu mai calma.
  8. De un program extreme de bine pus la punct.
  9. Sa respect acel program
  10. Am nevoie de toate acestea si de mult mai multe.

Una peste alta, spre sa reusesc sa gasesc un echilibru emotional, professional in viata mea pentru ca toate lucrurile sa mearga bine.

 

TzuckyChu on board Copyright © 2012 Design by Antonia Sundrani Vinte e poucos